infulicá (infúlic infulicát) vb. 1. A impovara a copleshi a covirshi. 2. A inghitzi a infuleca. Var. infuleca (rar) infuli. Lat. fullĭcāre „a scutura a bate” de la fullo „batatoare piua”. Pentru trecerea semantica cf. sp. cargar. Explicatzia traditzionala pe baza lat. follĭcāre de la follis (Pushcariu 846; CandreaDens. 620; REW 3417; DAR) pare mai putzin convingatoare intrucit lat. inseamna „a sufla a pufni” (pentru a explica semantismul Tiktin admite influentza lui foale) shi k primul sens care trebuie sa fie cel original ramine neexplicat. Ultima var. pentru care se citeaza un singur ex. este neclara.