INCURCÁT A incurcatzi te adj. I. 1. (Despre fire atza par etc.) Incilcit amestecat. Comandantul Onofrei cel cu plete incurcate... Se zbatea can ceasul mortzii. COSHBUC P. I 328. SHimi portzi coada pieptanata Cu beteala incurcata. SEVASTOS N. 163. 2. (Despre drumuri) Greu de gasit de urmarit; intortocheat. Vatzi departat de mahalaua voastra shi vatzi pomenit mai spre centru pe strazi incurcate cu case mari. PAS Z. I 73. Drumurile... erau putzin cunoscute shi foarte incurcate. CREANGA P. 184. De urat am mai ura Dar ne temem cansera SHis cararilencurcate. ALECSANDRI P. P. 103. II. 1. (Despre idei actziuni etc. in curs de desfashurare) Greu de urmarit confuz complicat neclar. Studentul incepu sa vorbeasca pe nerasuflate povestind o istorie incurcata. DUMITRIU V. L. 78. Treburile astea incurcate au sa ma albeasca au sa ma innebuneasca. DEMETRIUS C. 19. Actziunea e incurcata shovaielnica lipsita de logica. GHEREA ST. CR. II 280. O poveste lunga shincurcata. EMINESCU N. 67. ◊ Expr. A lasa (ceva) incurcat sau a o lasa incurcata = a lasa un lucru nelamurit a nu se mai ocupa de o chestiune neclara; a se lasa pagubash. Mariata vorbim shi noi. Ei laso incurcata! COSHBUC P. I 196. [Controversa] sa o lasam shi de asta data incurcata. ODOBESCU S. III 68. 2. (Despre oameni) Stingherit jenat tulburat. Jandarmul incurcat shi strein... nu shtia ce sa faca. C. PETRESCU C. V. 36. Filip se vazu incurcat nu se ashteptase la asta. SAHIA N. 32. Evident nu mam indoit de trupe zise Baloleanu putzin incurcat. REBREANU R. II 227. Cu tot planul facut in graba se simtzea cam incurcat neshtiind cum sa inceapa pentru k sa ajunga la tzinta. BART E. 270.