INCILCÍT A incilcitzi te adj. (Mai ales despre fire par) Amestecat unul cu altul astfel incit cu greu se pot desface; incurcat. In barbile lor incilcite Sempiedica vintul. COSHBUC P. II 31. Era minunea satului un maestru in cusaturi tzaraneshti. Cele mai delicate flori shi stelutze cele mai incilcite shi mai migaloase riuri pentru el erau jucarii. VLAHUTZA O. A. II 291. Scinteie desperarea in ochii cruntzi de singe SHi incilcit e parul lui negru. EMINESCU O. I 88. ♦ Fig. (Despre drumuri strazi etc.) Intortocheat. Am ocolit parca strazi incilcite. SAHIA N. 55. Drumurile cele incilcite printre vii. SHEZ. III 184. ♦ (Despre ginduri idei vorbe) Confuz obscur greu de intzeles neclar. Ce? Cum? Ajutor? tresari cercetatul rupt din chinul unor ginduri incilcite. GALAN Z. R. 217. Sint lucruri care par foarte clare pe cind in realitate sint foarte grele shi incilcite. GHEREA ST. CR. II 15. Intrebarile urmatoare... cit mai incilcite au gasit aproape la toate elevele aceleashi cunoshtintze sigure. VLAHUTZA O. A. 437. ♦ (Despre scris) Necitetz. Mam cercat sa citesc un romantz din acele manuscrise dar scrisoarea era atit de incilcita incit leam lasat. NEGRUZZI S. I 11.