INAINTÁRE inaintari s. f. Actziunea de a inainta shi rezultatul ei. 1. Mishcare inainte. Rinduind oastea shi tot alaiul dadu porunca de inaintare spre Iashi. SADOVEANU O. VII 154. ♦ (Sport concretizat) Totalitatea inaintashilor¹ (2). Inaintarea unei echipe de fotbal este compusa din cinci jucatori. 2. Avansare (intro functzie intro demnitate). Inspectorul in fatza caruia tremura toata dascalimea i oferea o inaintare. REBREANU I. 82. Trebuie... sa nu piarza vechimea pentru inaintarea la general de brigada. CARAGIALE O. VII 6. 3. (Invechit) Dezvoltare progres propashire. Foloasele ce da literatura la inaintarea civilizatziei au fost simtzite de toate natziile in toate veacurile. BOLLIAC O. 47.