3 definiții pentru imător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
imător, ~oare a [At: CANTEMIR, IST. 114 / Pl: ~i, ~oare / E: ima + -tor] (Îrg) 1 Care murdărește. 2 (Fig) Jignitor.
IMĂTOR adj. (Mold.) Care pătează. Cu cît de puțină imătoare stropire cineva a o păta sau a să sili a o ima. CANTEMIR, HR. Etimologie: ima + suf. -lor. Vezi și ima, imală, imare, imăciune, imălos, imătură, imos, neimat.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
imătór, imătoáre, (înv.) care murdărește, care mânjește.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: imător
imător adjectiv
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)