IMPREJURÁ impréjur vb. I. Tranz. (Invechit) A inconjura a cuprinde din toate partzile; a ocoli de jur imprejur. Intrind nunta acasa imprejura masa de trei ori. SEVASTOS N. 219. Cimpii frumoase imprejurate de muntzi verzi se intindeau mai mult decit putea prinde ochiul. RUSSO O. 24. (Cu pronuntzare regionala) Batrinul Socoleanu doborit sub grindina laudelor... se lasase pe un scaun undel imprejiurasera copiii ametzit zapacit. NEGRUZZI S. I 6. ♦ (Rar) A lega de jur imprejur a incinge. Oshlobanul ia atunci lemnele... descinge briul de pe linga sine shi le imprejura. CREANGA A. 83.