*impériŭ n. (lat. imperium d. ímpero áre a porunci). Imparatzie stat guvernat de un imparat considerat k superior regatuluĭ shi supus unor legĭ maĭ absolute. (In Europa pina la 1919 era un imperiŭ absolut: Rusia shi treĭ constitutzionale: Germania Austria shi Turcia). Comandament autoritate: a exercita un imperiŭ despotic. Fortza putere: a fi supt imperiu friciĭ. Imperiu roman fundat de Aŭgúst (29 in ainte de Hristos) shi impartzit la moartea luĭ Teodosiŭ (395 dupa Hr.) in doŭa: Imperiu de Orient saŭ Bizantin care a subsistat pina la cucerirea Constantinopoluluĭ de Turcĭ (1453). Imperiu romanogermanic numit shi sfint fundat de Otone (962) desfiintzat pin abdicarea imparatuluĭ austriac Francisc II (1806) shi reconstituit la 1871 de regele Prusiiĭ Wilhelm III in urma infringeriĭ suferite de Francia. Imperiu latin fundat la Constantinopol la 1204 de Balduin de Flandra shefu cruciatzilor distrus la 1261. Imperiu romanobulgaresc un stat format in sec. XII pin unirea Romanilor cu Bulgariĭ shi desfiintzat dupa lupta de la Cosova cu Turciĭ (1389). Imperiu ceresc imperiu chinezesc. Stilu imperiuluĭ (fr. empire) e stilu domniiĭ luĭ Napoleon I. Chear de la Revolutziune gratzie unuĭ studiu maĭ adinc al antichitatziĭ shi influentzeĭ particulare a pictoruluĭ David arta decorativa deja simplificata la sfirshitu domniiĭ luĭ Ludovic XVI s’a caracterizat pin contururĭ shi profilurĭ maĭ cumpatate shi maĭ severe. Zidurile fura ornate cu fresce. Scaunele mesele shi alte mobile luara forme imitate dupa cele antice. Aceasta pseŭdoantichitate redata in lemn de mahon garnisit cu bronzurĭ aurite fu adoptata de Napoleon shi constitui stilu imperiuluĭ. Arhitectziĭ Percier shi Fontaine indreptara in aceasta directziune mobilarea rezidentzelor imperiale. Stilu imperiuluĭ cu toata rigiditatea luĭ nu e lipsit de oarecare maretzie.