imparatzíe imparatzii s. f. 1. TZara condusa de un imparat; imperiu. ◊ Imparatzia cerului (sau cerurilor) = rai. ◊ Imparatzia lui Dumnezeu = stapanirea lui Dumnezeu in cer shi pe pamant peste ingeri oameni shi intregul univers. ◊ Imparatzia de mii de ani = imparatzia lui Dumnezeu shi a celor credincioshi care vor imparatzi pe pamant mii de ani adica pana la a doua venire a lui Hristos shi apoi in ceruri greshit intzeleasa k fiind de „ o mie de ani” (gr. „...ta hilia eti”). 2. (Inv.) Imparat sultan. Din imparat + suf. ie.