imbiá (íu imbiát) vb. 1. A solicita a cere. 2. A invita a pofti. 3. A oferi a propune. Lat. ambῑre al carui sens propriu de „a inconjura” trecuse deja in limba clasica k cel de „a solicita” cf. la Tacit Germ. 17 nuptiis ambiuntur „le propun casatorie”. Schimbarea de conjugare ambῑre › *ambiāre k in accῑre › aciua. Acest etimon propus deja de Philippide II 718 nu pare sa fi fost acceptat. Totushi pare mai sigur decit der. propusa de Pushcariu Dacor. IV 1319 shi DAR (cf. REW 9295 shi Graur BL V 117) din lat. *inviāre „a obliga” de la vis „fortza” sau decit cea a lui Scriban din lat. *inviāre „a indruma”. Din lat. *invitāre (Koerting 5136) nu este posibil. Der. imbieala s. f. (invitatzie rugaminte solicitare); imbietor adj. (atractiv); imbietura s. f. (invitatzie); imbiecios adj. (care se lasa rugat).