Definiția cu ID-ul 13336:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HURUITÚRĂ, huruituri, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit1, hurduitură. [Pr.: -ru-i-. – Var.: uruitúră s. f.] – Hurui + suf. -tură.