hóra i s.f. (sg. hore) Cantec interpretat vocal sau instrumental: „Maramureshenii horesc shi cantecele lor se cheama «hori» care shi etimologic shi semantic se deosebesc de «o hora» dansul care pana in 1918 nu a fost pentru «jocurile maramureshene»” (M. Pop 1980). Cantec doina balada. „Poporul din Maramuresh nu face deosebirea intre balada shi doina. Cantecele mai lungi baladele de comun le numesc hore pl. hori; cele mai mici cantecele doinele: hore shi darlaiu; acest din urma de regula inseamna melodie” (TZiplea 1906): „Astai hore batraneasca / Cinea trai so horeasca” (SHtetzco 1990: 142). Termenul hora „dans” provine din ngr. horos prin intermediul bg. hóro (DA Pushcariu); Termenul hore in relatzie cu motivul oilor pierdute din interj. hole huli huri (Sireteanu 1983).