hloba sf [At: SHEZ. VII 187 / V: ~oaba hluba holoa~ huba hubla hulo~ huluba uluba / Pl: ~be / E: pn holoble ucr охлобла охолобла] 1 (Mol Buc) Fiecare dintre cele doua prajini de la trasura sau carutza cu un cal. 2 (Reg; ie) A bate ~bile sa (se) priceapa calul A face aluzii. 3 (Reg; lpl; if ~oabe holoabe) Bratze ale scranciobului. 4 (Reg; if hubla) Unealta de zidarie nedefinita mai indeaproape.

hlóba shi (maĭ des) hlúba shi (vest) hulúba f. pl. e (rut. holóbli rus. oglóbli hlube bg. zglob incheĭetura. Bern. 1 305). Pl. Cele doŭa prajinĭ ale trasureĭ cu un cal (k oishtea la cea cu doĭ kĭ). SHi hloabe bratzele scrincĭovuluĭ.

hlóba (hloába) hlóbe s.f. (reg.) fiecare din cele doua lemne de la trasura sau carutza cu un cal; huluba ruda.