HIOLĂ s.f. (Mold., Trans. S) În expr. A lua în hiolă = a tîrî luînd în picioare. A: Și-i lua Ector viteazul în hiula calului. IT 1689, 123^v. Și-i lua viteazul Ector în hiola calului. IT SEC. XVIII, 136^r-136^v; cf. IT 1778, 7^r. C: Și-i lua viteazul Ector în hiola calului. IT 1714, 19^r; cf. IT 1749, 171^r. Variante: hiulă (IT 1689, 123^v). Etimologie necunoscută.