haraci sn [At: MOXA 381/37 / V: araciu ~ac² ~ag² har~ harag² / Pl: ~uri / E: tc harag] (Tci) 1 Tribut anual care tzarile vasale il plateau Imperiului Otoman. 2 (Pex) Bir.

HARÁCI haraciuri s. n. (Invechit) Tribut anual care il plateau sultanului tzarile creshtine supuse turcilor. Moviloaia e shireata va trimite daruri la sultan shi va fagadui haraci sporit. SADOVEANU O. VII 148. Fagaduintza de a mari pina la patruzeci de mii galbini haraciul tzarii. ODOBESCU S. I 119. Ei au platit in tot anul haraciul. BALCESCU O. I 17. ♦ Tribut dare. Tatasau cu nadejdea k Teseu il va scapa de un haraci rushinos k acesta... il lasa sa se duca. ISPIRESCU U. 117.

HARÁCI ~uri n. inv. Tribut anual care il plateau tzarile subjugate sultanului turc. /<turc. harac

harácĭ n. pl. ĭurĭ (turc. harač ar. harağ d. vgr. haragé háragma sapatura impresiune pe o moneta d. harasso gravez; ngr. harádzi alb. bg. sirb. harač shi arač pol. haracz ung. harács. V. harah). Tributu impus de Turcĭ tzarilor romaneshtĭ odinioara. In TZara Romaneasca tributu data de la Mircea care la 1391 se obligase sa dea Portziĭ o suma de 3000 de galbenĭ numita peshchesh adica dar saŭ „omagiŭ” ĭar in Moldova de la 1511 cind Bogdan s’a obligat sa ofere un peshchesh de 4000 de galbenĭ shi 24 de shoĭmĭ luĭ Selim I. Din peshchesh deveni cu timpu haracĭ (tribut). Supt Vlad TZepesh (1460) ajunse la 10000 supt Petru SHchĭopu la 40000 supt ĬonVoda la 60000 apoĭ se sui la 100000 in ultima domnie a luĭ Petru SHchĭopu shi tot spori pina la o suma ilimitata supt Fanariotzĭ. Pin firmanele de la 1792 shi 1802 haracĭu se fixa p. TZara Rom. la 619 pungĭ (309500 de leĭ) ĭar p. Mold. la 135 de pungĭ shi 445 de leĭ (67945 de leĭ). Ultima data fu fixat la 1835 (3000000 de leĭ p. amindoŭa tzarile). Supt Cuza nu s’a maĭ platit ĭar prin razboĭu de la 1877 a fost shters oficial (SHain. Infl. Or.).

ARÁC araci s. m. Par lung care serveshte la sustzinerea vitzeidevie shi a altor plante agatzatoare. [Var.: harác harág s. m.] Din ngr. haráki.

ARACÍ aracesc vb. IV. Tranz. A pune pe araci vitzadevie sau alte plante agatzatoare. [Var.: haraci haragi vb. IV] Din arac.

arac¹ sm [At: (a. 1704) URICARIUL IV 44/6 / V: ha~ harag harag ha~ ~ag sm / Pl: ~aci / E: ngr ϰαραϰι] 1 Par lung pentru sustzinerea vitzei de vie a fasolei etc. 2 (Inv) Batz cu crestaturi cu care ciobanii masurau cantitatea de lapte prin introducerea lui in vas Cf tzanc. 3 (Inv) Lineal (1). 4 (Inv) Spatziu dintre liniile unei hartii liniate. 5 (Ivp; d. soare; ie) A fi de un ~ A fi deo sulitza.

araciu sn vz haraci^[1] modificata

arací vt [At: LB / V: (inv) har haragi / Pzi: ~cesc / E: arac¹] (In legatura cu plante agatzatoare) A sustzine cu pari.

harac² sn vz haraci

harac¹ smn vz arac

harag² sn vz haraci

harag¹ sm vz arac

haraci sm vz haraci

harag¹ sn vz arac

harag² sn vz haraci

haraci vt(a) vz araci

tribut sn [At: HR. I 2/10 / Pl: ~uri / E: lat tributum fr tribut] 1 (Inv) Obligatzie (de regula baneasca) care o impunea o putere cuceritoare unui popor invins shi care se platea la date fixe Si: bir. 2 (Irg; ie) A plati ~ul mortzii (sau naturii) A muri. 3 (Inv) Obligatzie baneasca a cetatzenilor catre stat Si: bir impozit. 4 (Inv) Taxa (1). 5 (Fig) Obligatzie (politicoeconomica) fatza de cineva (sau fatza de un stat) Si: datorie. 6 (Fam; ie) Ashi da (sau ashi aduce) ~ul A contribui la ceva. 7 (Pgn) Contributzie (1).

ARÁC araci s. m. Par lung care serveshte la sustzinerea vitzei de vie shi a altor plante agatzatoare. [Var.: harác harág s. m.] Din ngr. haráki.

HARÁC s. m. V. arac.

HARÁG s. m. V. arac.

HARACÍ vb. IV V. araci.

HARAGÍ vb. IV V. araci.

ARÁC araci s. m. Par lung care se infige in pamint servind la sustzinerea vitzei de vie shi a altor plante agatzatoare. Vitzele stateau in aer legate de araci cu zecile lor de circei. DUMITRIU N. 249. Viile se mladiau incarcate cu ciorchini pe aracii plecatzi putzin de greutatea rodului. DELAVRANCEA S. 215. Variante: harác (TEODORESCU P. P. 315) harág (CAMILAR N. I 266 SADOVEANU Z. C. 149 ALECSANDRI P. P. 149) s. m.

ARACÍ aracesc vb. IV. Tranz. (Cu privire la vitza de vie sau la plantele agatzatoare) A pune pe araci a sprijini cu araci. Variante: harací (TEODORESCU P.P. 315) haragí (ALECSANDRI P. P. 359) vb. IV.

ARÁC araci s. m. Par lung care serveshte la sustzinerea vitzei de vie shi a altor plante agatzatoare. [Var.: harác harág s. m.] Ngr. haraki.

ARÁC ~ci m. Par lung shi subtzire folosit pentru sustzinerea vitzei de vie sau a unor plante agatzatoare. /<ngr. haráki

A ARACÍ ~ésc tranz. (plante agatzatoare mai ales vitza de vie) A pune pe araci. /Din arac

A HARAGÍ ~ésc tranz. (plante agatzatoare mai ales vitza de vie) v. A ARACI.

arac m. par subtzire de sprijinit vitza de vie sau o ramura de arbore. [Gr. mod. HARAKI]. V. arag.

arag (harag) m. unealta de tras rigle spre a scrie drept (= arac).

aracì v. a sprijini pe arac.

harac m. V. arac.

harag m. V. arag.

1) arác V. harag.

aracésc v. tr. V. haracesc.

harác shi (maĭ des) harág m. (ngr. haráki hárakas batz linie d. vgr. harax hárakos harag d. harásso imprim; turc. herek bg. harak. V. haracĭ hereghie caracter). Rigla linie de liniat pe hirtie (Vechĭ). Batz infipt in pamint de sprijinit vitza saŭ alte plante agatzatoare. Spre Olt arac.

harág V. harac.

haracésc shi haragésc shi (Munt.) aracésc v. tr. (d. arac harag). Sprijin pe haragĭ: tamiĭoasa aracita (ChN. I 16).

*tribút n. pl. e shi urĭ (lat. tributum d. tribúere a da. V. atribut). Bir platit de o tzara supusa alteĭa maĭ puternice (odinioara haracĭ). La Romanĭ biru provinciilor imperiale. Fig. Ceĭa ce daĭ de voĭe saŭ de nevoĭe: fluviile daŭ tribut mariĭ mĭam dat tributu subscriind o suta de francĭ pentru saracĭ fiecare om da tribut mortziĭ.

haráci s. n. pl. haráciuri

haráci s. n. (sil. raci) pl. haráciuri

haraci

arác s. m. pl. aráci

arací (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. aracésc imperf. 3 sg. araceá; conj. prez. 3 sa araceásca

arác s. m. pl. aráci

arací vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. aracésc 3 sg. aracéshte imperf. 3 sg. araceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. araceásca

arac pl. araci

harac ci.

HARÁCI s. v. tribut.

HARACI s. (IST.) tribut (impr.) peshchesh.

ARÁC s. (reg.) pocie vrajar. (~ la vie.)

ARAC s. (reg.) pocie vrajar. (~ la vie.)

haráci (haráciuri) s. n. Tribut; mai cu seama cel platit de Principate imperiului turc din sec. XV pina in sec. XIX cu putzine intreruperi. Mr. harace. Tc. harac (Roesler 606; SHeineanu II 206; Ronzevalle 589 cf. ngr. χαράτσι alb. bg. harac mag. harács. Der. haracciu s. m. (stringator de biruri) din tc. haracci; haracer s. m. (perceptor) ambele inv.

arác (aráci) s. m. 1. Par pentru sustzinerea vitzei de vie. 2. TZarush. Var. harac (h)arag. Mr. harac. Ngr. χαράϰι (Roesler 586; DAR); cf. tc. herek bg. harak Der. araci vb. (a pune araci).

HARÁCI (< tc.) s. n. 1. Tribut anual platit sultanului de catre tzarile vasale. TZara Romaneasca Moldova shi Transilvania au platit prima oara h. in 1415 1456 shi respectiv 1542. 2. Una dintre cele patru rate in care se achitau darile; era numita shi seama cea mica.

HARAG Gheorghe (19251985 n. Marghita) regizor roman de teatru. Spirit novator a avut montari remarcabile la Teatrul maghiar din ClujNapoca („Azilul de noapte” de Gorki „Floriile unui geambash” de Sütö Andras) dar mai ales la Teatrul din Targu Muresh („Fizicienii” de Dürrenmatt „Omul care a vazut moartea” de Victor Eftimiu „Livada cu vishini” shi „Platonov” de Cehov).

araci aracesc v. r. (glum.) a se casatori