HAMESÍT A hamesitzi te adj. 1. (Uneori determinat prin «de foame») Foarte flamind lihnit (de foame) mort de foame. Mashina... le smulge snopii din miini cu lacomia furioasa a unei bestii hamesite. VLAHUTZA O. A. 368. Era buimac de cap shi hamesit de foame de atita imblat. CREANGA O. A. 187. 2. Nesatzios; lacom. Peste drum baba Ioana cu o strachina de boabe in bratze ishi hranea orataniile ocarind pe cele mai hamesite ocrotind pe cele fricoase. REBREANU R. II 109. Variante: hamisít a (CREANGA P. 245) hemesít a (VLAHUTZA O. A. 215) adj.