groápa (grópi) s. f. 1. Mormint. 2. Groapa comuna. 3. SHantz gaura putz. 4. (Inv.) Hambar in pamint. Mr. megl. groapa. Origine necunoscuta. Opiniile legate de istoria acestui cuvint au variat mult; considerat autohton de Miklosich Slaw. Elem. 9 shi der. din alb. gropë de Meyer 131; Meyer Alb. St. IV 54; DAR; Philippide II 715; Capidan Raporturile 532; Rosetti II 117. Dupa altzii din sl. grobŭ bg. grob (Pascu II 193; Conev 42) cf. bg. groba „lada pentru gunoi” grobar „groapa”. In sfirshit prezentza calabr. grupa (g)rubu (g)rupu „gaura” a fost explicata de Rohlfs pe baza gr. τρύπη trecut la *τρόπον; aceasta ipoteza a fost reluata din punctul de vedere al rom. de Skok ZRPh. LIV 483. Este posibil sa fie vorba in rom. de un imprumut din sl. al carui rezultat ar fi *grop pl. gropi cu sing. reconstituit. Cuvintul sl. bazat pe germ. Grube Grabe (cf. sb. graba sec. XV la Daničič III 351) a dat shi alte rezultate in rom. cf. grobishte pogrebanie. Alb. gropë care sar putea cu greu explica prin sl. ar proveni in acest caz din rom. Totushi ideea unei provenientze romanice nu trebuie sa fie exclusa chiar daca explicatzia din calabr. nar parea suficienta. Der. gropitza s. f. (dim. al lui groapa; adincitura in barba sau obraji); gropana s. f. (shantz groapa); gropish s. n. (teren abrupt); gropos adj. (plin de gropi); gropanos adj. (plin de gropi); gropar s. m. (persoana care sapa gropi pentru morminte); gropareasa s. f. (nevasta de gropar); ingropa vb. (a inmorminta; a ascunde; a acoperi ceva cu pamint; a infige); ingropator s. m. (gropar); ingropatoare s. f. (inv. inmormintare); ingropaciune s. f. (inmormintare); ingropatura s. f. (inv. inmormintare); dezgropa vb. (a exhuma a scoate din pamint); gropila vb. refl. (despre drumuri a desfunda); gropilos adj. (plin de gropi); gropnitza (var. grobnitza) s. f. (mormint bolta cripta; groapa depozit de cereale sub pamint) din sl. bg. grobnica (Miklosich Slaw. Elem. 18; Miklosich Lexicon 143); grobnic s. n. (mormint cripta; giulgiu) cf. sl. grobinŭ „sepulcral”.