GRIU (2) griie s. n. 1. Planta erbacee anuala din familia gramineelor de culoare galbena la maturitate cu spicul lung shi ingust contzinind boabe din care se face faina (Triticum vulgare). Griu de primavara. Griu de toamna. ▭ Vezi dta colo departe nishte lanuri frumoase de griu care da in copt? CREANGA P. 155. Fecioara blonda k spicul cel de griu. EMINESCU O. I 92. Fetzishoara lui Spuma laptelui; Mustecioara lui Spicul griului. ALECSANDRI P. P. 3. ♦ (Cu sens colectiv) Boabele acestei plante. Era un griu roshcat greu mai mare dragul. CAMILAR TEM. 207. Imi dai 50 de lei pe chila de griu cind chila se vinde 120 de lei in Galatzi? ALECSANDRI T. I 348. 2. Semanatura holda lan de griu (1). Iubesc aceste valuri de griie shi de rod SHi sufletul uzinei ce cinta in motoare. TULBURE V. R. 26. SHi cu poala prinsan briu Vin cintind in stoluri fete De la griu. COSHBUC P. I 47. Vino frate de ma vezi Pina sint griiele verzi. SEVASTOS C. 10.