glontz (gloántze) s. n. 1. Greutate obiect greu. 2. Mic proiectil pentru arma de foc. 3. Plumb la navodul de pescuit. Creatzie expresiva pe baza radacinii glo v. aici. Identitatea fonetica shi semantica care o reprezinta cu g(o)lom(o)tz shi clontz este evidenta. Primul sens apare numai in expresia „a cadea greu la stomac”. Originea cuvintului a suscitat discutzii; dupa Cihac II 501 shi DAR din mag. golyócs shi galacs der. care nu este satisfacatoare; dupa Scriban de la graunte sau gruntz. Skok 73 pleaca de la sb. glonta „glontz” care il der. din germ. Flinte „pushca mica”; insa etimonul germ. nu satisface iar cuvintul sb. este mai curind de origine rom. Natura expresiva a lui glontz devine de asemenea evidenta prin der. sai; gloantza s. f. (inv. proiectil de tun); glontzish s. n. (pietrish); glontzan s. m. (pietrish prundish) cf. clontzan; glontzuros adj. (pietros) cf. gruntzuros. Din rom. provine sb. glonta shi mag. golonc „glontz” (Edelspascher 14).