Forma giucătorie este o variantă a lui jucătorie.
3 definiții pentru jucătorie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
jucătorie sf [At: DA ms / V: (reg) giu~ / Pl: ~ii / E: jucător + -ie] (Rar; iuz) 1-2 (Loc unde se practică un) joc de noroc.
jucătoríe f. Acțiunea de a juca cărțile orĭ alte jocurĭ de noroc orĭ de combinațiune: în casa asta e mare jucătorie de cărți. V. cartoforie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
giucătorie sf vz jucătorie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: jucătorie
jucătorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
giucătorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
jucătorie, jucătoriisubstantiv feminin
- 1. (Loc unde se practică un) joc de noroc. MDA2
etimologie:
- jucător + -ie. MDA2