furnicar¹ sn [At: ECONOMIA 63/13 / Pl: ~e ~i sm / E: ml formicarius] 1 Ridicatura mica de pamant care adaposteshte o colonie de furnici (1) Si: mushuroi. 2 (Pop; ie) Nu baga batan ~ Nu te amesteca unde nu e treaba ta. 3 Totalitatea furnicilor (1) dintrun mushuroi. 4 (Fig) Multzime (de oameni) care mishuna.

furnicar² sm [At: N. LEON. MED. 89 / Pl: ~i / E: furnica + ar] 1 (Ent) Furnica (Formica rufa). 2 (Ent; ic) ~roshu Furnica de copac. 3 (Orn) Prigoare (Merops apiaster). 4 (Orn) Ciocanitoarepestritzamica (Picus minor). 5 Mamifer din America de Sud cu capul lung shi ingust cu botul ascutzit cu limba lunga shi cleioasa care se hraneshte cu furnici (Myrmecophaga jubata).

FURNICÁR² furnicare s. n. 1. Ridicatura mica de pamint care adaposteshte o colonie de furnici; mushuroi. Erau shoarecii... k urshii de mari shi multzi k furnicile in furnicar. RETEGANUL P. V 38. ♦ Totalitatea furnicilor dintrun mushuroi. Umblatzi k furnicarul rascolit. BENIUC v. 91. K un furnicar izvorau din vagoane soldatzii shi dadeau navala la fintini. SADOVEANU O. VI 263. 2. Fig. Multzime mare (de oameni) care mishuna. Tabara intinsa plina de murmur greu shi de furnicar pestritz se linishtea incetincet in soarele fierbinte. SADOVEANU O. VII 16. Moshneagul shia umplut traista shi se intoarce din nou in furnicarul cel mare de lume. C. PETRESCU S. 46. Privesc orashul furnicar Cu oameni multzi shi muri bizari. EMINESCU O. IV 194.

FURNICÁR¹ furnicari s. m. (Ornit.) Albinarel.

FURNICÁR¹ ~e n. 1) Movila mica de pamant in care traieshte o colonie de furnici; mushuroi. 2) Totalitate a furnicilor dintro astfel de movila. 3) fig. Multzime de oameni sau de animale care mishuna. /<lat. formicarius

FURNICÁR² ~i m. Mamifer exotic cu botul alungit shi ingust cu limba lunga shi lipicioasa care se hraneshte cu furnici. /furnica + suf. ar

furnicar m. numele bucovinean al prigorii. ║ n. 1. locuintza furnicilor; 2. totalitatea furnicilor care formeaza aceeash societate: 3. fig. sumedenie de oameni droaie de animale cari se agita: un furnicar de moarte ce aprig se ’ncleshtase AL.

furnicár m. Un mamifer edentat din regiunile tropicale americane care se nutreshte cu furnicĭ care le prinde cu limba luĭ cleĭoasa. Ajunge pina la o lungime de doĭ metri cu coada cu tot. Un fel de pasarele roshiĭ din aceleashĭ regiunĭ. S. n. pl. e. Locuintza de furnicĭ moshoroĭ. Totalitatea furnicilor din locuintza lor. Fig. Loc unde traĭesc multzĭ oamenĭ: Parĭsu e un furnicar. Oameniĭ unuĭ loc foarte populat.

furnicár² (mushuroi) s. n. pl. furnicáre

furnicár¹ (animal) s. m. pl. furnicári

furnicár (mushuroi) s. n. pl. furnicáre

furnicár (zool.) s. m. pl. furnicári

FURNICÁR s. 1. mushuroi. (Un furnicar de furnici.) 2. v. prigorie.

FURNICAR s. 1. mushuroi. (Un ~ de furnici.) 1. (ORNIT.; Merops apiaster) albinarel prigorie viespar (reg.) albinar albinel ploier ploieshte ploiete prigorean viesparitza ciumaalbinelor lupulalbinelor (inv.) merop. erata