FÚRCA furci s. f. 1. Unealta agricola formata dintro prajina de lemn sau de otzel terminata cu doi sau trei dintzi (incovoiatzi) folosita pentru strangerea fanului claditul shirelor strangerea gunoiului a baligarului etc. ◊ Expr. Parcar fi puse (sau adunate) cu furca se spune despre lucruri ashezate in dezordine nesortate. ♦ Cantitate de fan cat se poate lua intro furca (1). 2. (In sintagmele) Furca telefonului = partea aparatului de telefon care sta receptorul. Furca pieptului = extremitatea inferioara a sternului cu cele doua cartilaje costale fixate de el; lingura pieptului lingurea. Furca gatului = extremitatea superioara a sternului cu cele doua clavicule fixate de el. Furca putzului (sau fantanii) = stalpul de care se sprijina cumpana. Furca scranciobului = stalpul orizontal de care este fixat scranciobul. Furca drumului = raspantie. ♦ (Inv.) Spanzuratoare in forma de furca (1) cu doi dintzi. 3. Vergea de lemn la capatul careia se leaga caierul pentru a fi tors. ◊ Expr. A se certa furca = a se certa foarte tare. A da (cuiva) de furca = a face (pe cineva) sashi bata capul cu chestiuni greu de rezolvat. A avea de furca cu cineva (sau cu ceva) = a avea mult de luptat cu cineva (sau cu ceva) a avea dificultatzi. (Pop.) A avea stupit la furca = a avea ushurintza la vorba a vorbi mult shi cu placere a avea chef de vorba. 4. SHezatoare la care se toarce cu furca (3). 5. Organ al mashinii de filat cu ajutorul caruia se produce torsionarea fibrelor. 6. Fiecare dintre stalpii groshi de stejar de care se prind cosoroabele shi care sustzin acoperishul shi peretzii caselor tzaraneshti din paianta. Lat. furca.