FRUMUSÉTZE (2) frumusetzi s. f. 1. Insushirea a ceea ce este frumos. ◊ Loc. adj. De toata frumusetzea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect fapta lucru frumos. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. „de” capata valoarea superlativului „foarte frumos”) O frumusetze de casa. ♦ Femeie foarte frumoasa. [Var.: (pop.) frumsétze s. f.] Frumos + suf. etze.