frecventza (< lat. lit. frequentia; fr. fréquence; it. frequenza; germ. Frequenz; engl. frequency) (Fiz.) numarul de perioade* sau numarul de oscilatzii complete (dusintors) efectuate intro secunda de un corp care vibreaza (ex.: coarda la a vl. vibreaza cu f. de 440 oscilatzii complete pe secunda). Unitatea de f. este hertzul* (simbol Hz) de la numele marelui Fizician german H. Hertz (18571894): 1 Hz = 1 oscilatzie completa/s. In unele lucrari vechi mai ales straine (fr. etc.) f. este data in cicli/secunda (c/s) sau in perioade/secunda (per/s) shi chiar in vibratzii/secunda; de asemenea prin oscilatzie (vibratzie) se subintzelege acolo nu o oscilatzie in sensul aratat ci numai jumatate (oscilatzie simpla). In acest fel f. cu care vibreaza diapazonul (5) se considera a fi 880 c/s in loc de 440. ♦ Factorului obiectiv „f. unui sunet” i corespunde factorul subiectiv „senzatzia de inaltzime” a sunetului respectiv. Astfel sunetele scarii muzicale suitoare sunt corespondentele psihofiziol. ale unor f. crescatoare. Unei anumite f. i corespunde un sunet care urechea il percepe totdeauna de aceeashi inaltzime*: „grav” daca f. este mica „inalt” (acut) daca este mare. Senzatzia de inaltzime este influentzata de timbru* shi de intensitatea* de emisie a sunetului (un acelashi sunet pare urechii mai jos daca este puternic). Numeroase date statistice au aratat k domeniul sunetelor audibile se intinde in campul de f. de c. 1616.000 Hz (10 octave*) pentru un ascultator otologic normal (persoana sanatoasa in varsta de 1825 de ani cu auzul normal). Din infinitatea de sunete a acestui vast camp sonor (considerand shi f. exprimate prin numere zecimale) muzica traditzionala utilizeaza numai 109 care le poate emite orga* mare moderna (v. shi electronica muzica). Sunetele acestea formeaza scara completa a sunetelor muzicale de la cel mai grav (do = 1635 Hz in scar temperata*) shi pana la cel mai acut (do = 8.372 Hz id.). In acest diapazon (5) de 9 octave [v. octava (3)] se inscriu ocupand portziuni mai restranse sau mai largi in diferite zone ale scarii intinderile tuturor celorlalte instr. muzicale inclusiv vocea (1) umana. ♦ Notziunea de f. nu a fost cunoscuta in antic. shi ev. med. Vreme de aproape 3 mil. inaltzimea sunetelor sa determinat prin comparatzie cu sunetele date de portziuni de lungime diferita a coardei de monocord* (sonometru) instr. a carui inventzie shi larga utilizare sunt atribuite lui Pitagora. In 1638 G. Galilei scrie k numarul de vibratzii este corelativul fizic al inaltzimii sunetelor; el defineshte raportul a 2 vibratzii diferite drept caracteristica (masura) a inaltzimii relative a 2 sunete shi arata in ce fel depinde vibratzia unei coarde de lungimea tensiunea shi masa ei. Fostul sau discipol M. Mersenne i se datoreaza prima determinare absoluta a unor f. publicata in 1636. Dupa aparitzia in 1729 a lucrarii lui Euler (v. bibliogr.) f. a devenit baza generala de determinare a inaltzimii sunetelor. Astazi exista diferite aparate pentru masurarea cu precizie a f.