FELDMAREȘÁL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: féldmareșal] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel’dmaršal.

feldmareșal sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 429/30 / V: (înv) ~marșal, feltmașar / A și: feldmareșal / Pl: ~i / E: fr feld-márechal, ger Feldmarschall, rs фелдмарешал] 1 (Înv) Comandant de oaste. 2 Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat) ale unor țări. 3 Persoană cu grad de feldmareșal (2).

FÉLDMAREȘAL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad militar în armatele (de uscat ale) unor țări (Germania, Rusia, Anglia etc.); persoană care deține acest grad. [Acc. și: feldmareșál] – Din germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal, rus. fel’dmaršal.

FÉLDMAREȘAL, feldmareșali, s. m. Cel mai înalt grad în unele armate conferit pe cîmpul de luptă; persoană deținînd acest grad. Boierii țării... să chibzuiră a trămite o deputațiune de doi dintre dînșii la feldmareșalul rusesc. ODOBESCU, S. I 265.

FÉLDMAREȘAL s.m. Cel mai înalt grad în armatele unor țări (Germania, Austria, Anglia etc.); ofițer care are acest grad. [Cf. germ. Feldmareschall, fr. feldmaréchal].

FÉLDMAREȘAL s. m. cel mai înalt grad în armatele unor țări (Germania, Rusia, Anglia). (< germ. Feldmarschall)

FÉLDMAREȘAL ~i m. (în armatele unor state) Ofițer cu cel mai înalt grad în trupele de uscat. /<germ. Feldmarschall, fr. feld-maréchal

feldmareșal m. generalisim, în armata austro-ungară, germană și engleză.

*feldmareșál m., pl. lĭ (germ. feldmarschall). Mareșal, generalisim, în Germania, Austro-Ungaria, Rusia și Anglia.

feldmareșál (feld-ma-) s. m., pl. feldmareșáli

féldmareșal s. m. (sil. mf. feld-), pl. féldmareșali

feldmareșal, -li.