optziuni

2 intrari

6 definitzii

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

falisc sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: lat phalisc(um metrum)] Picior de vers antic format din trei dactili shi un iamb.

falísc1 s.n. (vers.) Picior de vers antic format din trei dactili shi un iamb. • pl. uri. / <lat. falisc[um metrum]; cf. nm. pr. Gratius Faliscus poet latin.

falísc2 a s.m. adj. 1 s.m. (la pl. ) Populatzie de origine indoeuropeana care sa stabilit in Italia; (shi la sg.) persoana care apartzinea acestei populatzii. 2 adj. Care apartzine faliscilor care se refera la falisci. ♦ (subst. f.) Limba indoeuropeana de tip latin cu influentze etrusce shi oscoumbrice din centrul Italiei vorbita de falisci. • / <it. falisco lat. faliscus a um; cf. lat. Falisci triburi din Etruria care traiau alaturi de latini osci shi umbrieni.

FALÍSC s.n. Picior de vers antic format din trei dactili shi un iamb. [< lat. phalisc(um metrum)].

FALÍSC s. n. picior de vers antic din trei dactili shi un iamb. (< it. falisco lat. faliscum)

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

falísc a adj. pl. falísci ce

Intrare: falisc (adj.)
falisc (adj.) adjectiv
adjectiv (A15)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falisc
  • faliscul
  • faliscu‑
  • falisca
  • falisca
plural
  • falisci
  • faliscii
  • falisce
  • faliscele
genitiv-dativ singular
  • falisc
  • faliscului
  • falisce
  • faliscei
plural
  • falisci
  • faliscilor
  • falisce
  • faliscelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: falisc (s.n. -uri)
falisc (s.n. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falisc
  • faliscul
  • faliscu‑
plural
  • faliscuri
  • faliscurile
genitiv-dativ singular
  • falisc
  • faliscului
plural
  • faliscuri
  • faliscurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)