ESTETICA (< fr. esthétique < lat. aesthetica ; cf. gr. aisthetikos care are insushirea de a simtzi) Disciplina filozofica care studiaza esentza legitatzile atitudinii umane fatza de realitate shi care se ocupa de frumosul din natura societate shi conshtiintza sau din creatziile omeneshti artistice. Estetica elaboreaza categoriile specifice artei: frumosul sublimul tragicul gratziosul uritul etc. Studiind frumosul din operele artistice estetica explica originea shi esentza artei functziile shi rolul artei pe baza raportului dintre creatzia artistica shi realitate cu implicatzii in diferite domenii de unde shi denumirile ei; estetica de fiecare zi (cotidiana) care se ocupa cu modalitatea de aplicare a esteticului in afara artei (locul de munca relatziile sociale arhitectura urbanism etc.); estetica existentzialista cu referire la principii de arta; estetica fenomenologica preocupata de obiectul estetic shi experientza estetica; estetica generativa latura a esteticii informatzionale studiind procesul de creatzie artistica descompus in etape; estetica industriala sau industrial design. Constituita k disciplina filozofica abia in secolul al XVIIIlea deshi preocuparile estetice dateaza inca din antichitate domeniul shi metodele de cercetare ale acestei shtiintze sau largit shi imbogatzit dea lungul evolutziei culturii umane incepind cu antichitatea greaca shi pina in vremea noastra clarificinduse problemele genezei naturii shi specificului artei ceea ce a intarit caracterul shtiintzific al acestei discipline. Ea constituie baza teoretica shi metodologica a teoriei fiecarei arte in parte. Estetica marxista infirma conceptziile idealiste formaliste potrivit carora formele reflectarii realitatzii depind exclusiv de bunul plac al scriitorului al artistului. Estetica romaneasca pledeaza pentru o arta legata de conceptziile umanismului socialist o arta in care prezentza omului sa se faca simtzita in formele limbajului contemporan in deplin acord cu orientarea ideologica a societatzii noastre.