7 definiții pentru eretocrit
Explicative DEX
eretocrit sm [At: (a. 1783) GÁLDI, M. PHAN. 183 / V: eroto~ (pl: ~tes), (îvr) ~is (pl: -te), eretec~ (pl: ~tes) / Pl: ~iți, (îvr) ~e / E: ngr αἱρετοκριτικός[1]] (Jur; grî) Arbitru. modificată
- În original incorect: αἱβετοκριτικός — LauraGellner
eretecrit sm vz eretocrit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
eretocritis sn vz eretocrit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
erotocrit sm vz eretocrit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Relaționale
ERETOCRÍT s. v. arbitru, judecător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
eretocrit s. v. ARBITRU. JUDECĂTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Enciclopedice
EROTOCRITUL, scriere populară în versuri, din a doua jumătate a sec. 17, atribuită poetului cretan Vincenzo Cornaros și având la origine romanul cavaleresc medieval francez „Paris et Vienne” (sec. 15). Cartea, celebrând puterea dragostei, a fost tradusă pentru prima oară în limba română în sec. 18, cunoscând o largă circulație.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: eretocrit
eretocrit substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
eretecrit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eretocritis
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
erotocrit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)