*ecóŭ n. pl. urĭ (fr. écho lat. echo d. vgr. ehó rasunet). Rasunet intoarcerea unuĭ sunet care s’a izbit de ceva. Locu unde se produce ecou. Fig. Loc unde se vorbesc anumite lucrurĭ: Parisu e ecou lumiĭ intregĭ. Reproducere repetare a unuĭ zvon a uneĭ shtirĭ. Aceste shtirĭ repetate: a face ecourile intr’un ziar. Persoana care repeta: a te face ecou unuĭ zvon.