DUSHUMEÁ dushumele s. f. Pardoseala de scinduri a unei incaperi. Strabate aruncind pete luminoase pe dushumea ici shi colo prin bolta de vitza un soare anemic de noiembrie. CAMIL PETRESCU T. I 527. Din toate celelalte nu se alesese decit praful shi cenusha; grinzi acoperamint dushumele butoaie din pivnitza toate erau cenusha. SLAVICI O. I 209. Atunci cea mai mare din surori batu cu piciorul in pamint shi deodata se deschise in doua dushumeaua casei. ISPIRESCU L. 236. Varianta: (Mold.) dushameá (SADOVEANU P. M. 184 id. Z. C. 110) s. f.