drághin sn vz draghină¹

DRÁGHIN s. n. v. draghină.

drábină sf vz draghină

draghén sn vz draghină¹

draghínă³ sf vz draglină

drághină¹ sf [At: DAMÉ, T. 10 / V: (reg) ~ábină sf, dráden, drághen, drághin, ~ágin sn / A: ~ghínă / Pl: ~ne / E: ucr драбина] 1 (Pop) Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se sprijină de leuci Si: loitră. 2 (Buc) Fiecare dintre lemnele lungi (de sus și de jos) ale loitrei, în care sunt fixate spetezele Si: carâmb (1), drug. 3 (Reg) Bucată de lemn (de stejar, frasin etc.) sau de fier care leagă carâmbii loitrei, la mijlocul spetezelor, și care este îndoită pe după carâmbul de sus și fixată în crucea de mijloc Si: cercel (16), ghermec. 4 (Reg) Traversă. 5 (Reg) Așchie mare dintr-un lemn crăpat. 6 (Reg) Vas de lemn în care se așază nutrețul animalelor. 7 (Reg) Cal mare, bătrân și slab. 8 (Reg) Varietate de struguri roz.^[1]

drághină² sf vz dracilă

drágin sn vz draghină¹

DRĂGHINĂ, draghini, s. f. (Mold.) Loitră. Stăteau amîndoi așa, pe draghini, cu fețele umbrite de pălăriile late și tari de pîslă. SADOVEANU, O. III 387. În ogrăzile chiliilor, cărăușii se suiseră pe draghinile căruțelor. id. F. J. 17. Peste cuprinsul întreg al chervanelor erau aruncate țoluri groase și mari de cînepă, cetluite temeinic cu frînghii... prinse cu noduri meșteșugite de carîmbii ușor încovoiați ai draghinilor. HOGAȘ, DR. 284. ♦ (Prin restricție) Fiecare din lemnele cele lungi (de sus și de jos) ale loitrei în care sînt fixate spetezele; carîmb, drug. – Variantă: drághin, draghine (CAMILAR, N. II 251), s. n.

DRÁGHINĂ ~i f. Fiecare dintre cele două bare de lemn de la loitra unui car sau a unei căruțe. /<ucr. drabyna

draghină f. Mold. loitra carului. [Pol. DRABINA].

drábină V. draghină.

drághină f., pl. draghinĭ și drăghinĭ (din drábină, formă inuz., d. rut. pol. drabina, id. rudă cu germ. trampein, a păși greŭ. V. trapă și Bern. 1, 219). Nord. Loitră.

drághină (pop.) s. f., g.-d. art. drághinii; pl. drághini

drághină s. f., g.-d. art. drághinii; pl. drághini

DRÁBINĂ s. v. loitră.

DRÁGHINĂ s. v. carâmb.

drabină s. v. LOITRĂ.

draghină s. v. CARÎMB.

drághină (-ne), s. f. – Loitră. – Var. drabină. Pol., ceh. drabina, cu pronunțarea mold. Numai în Mold. și Bucov. – Der. drăghinar (var. drăbinar), s. n. (țăruș la loitră, marginal).

Drăghilă, Drăghin, Drogilă, Drăghiș, Drăghiță v. Drag II 3 – 5.