DORÍNTZA dorintze s. f. 1. Tendintza launtrica spre realizarea sau dobindirea unui lucru. V. nazuintza aspiratzie rivna. Ardeam de dorintza de a vedea mai curind teatrul sovietic. STANCU U.R.S.S. 11. Miam exprimat dorintza sai vad copiii. IBRAILEANU A. 131. Nicu Balcescu avea o mare dorintza da invatza. GHICA S. 680. ♦ Pofta voie. I se nashte dorintza sa intre shi el in gradina k sa vada lucrurile mai de aproape. SP. POPESCU M. G. 68. Iar daca sa intimpla... dupa dorintza luminariivoastre apoi atunci sa ne trimetetzi copila acasa. CREANGA P. 84. 2. Iubire; imbold erotic. Il vede azi il vede mini Astfel dorintzai gata; El iar privind de saptamini Ii cade draga fata. EMINESCU O. I 167. Amoroase porumbitze... chemate de dorintza cu aripile intinse shincordate zboara catre dulcele lor cuib purtate prin aer de dorul ce lencinge. ODOBESCU S. III 34. Pl. shi: dorintzi (SADOVEANU O. I 433 ALECSANDRI P. I 124).