DISTRÁCTZIE distractzii s. f. 1. Ceea ce distreaza ceea ce produce destindere sufleteasca; petrecere amuzament. Am shi eu nevoie de plimbare de o distractzie. CAMIL PETRESCU T. II 139. Distractzia satenilor este variata. ISAC O. 271. 2. Lipsa de atentzie neluareaminte neatentzie. Cezar k deshteptat din distractzie se intoarce rppede. CAMIL PETRESCU T. III 448. ◊ (Invechit la pl.) Era plin de distractzii moale in mishcari glasul intunecat shi slab. RUSSO S. 28. In cite rinduri insa distractziile tale Te fac sa scotzi cuvinte ce nu ar fi cu cale. ALEXANDRESCU P. 92.