distínctzie sf [At: SAULESCU HR. I 35/12 / V: ~ten~ ~iúne (ivr) ~ntzie / Pl: ~i / E: lat distinctio onis fr distinction] 1 Deosebire intre doua sau mai multe elemente fiintze etc. Si: distingere (1) (rar) distinctaciune. 2 (Jur; inv; is) ~iunea bunurilor Separarea bunurilor. 3 Cinste care se acorda unei persoane care se remarca intrun anumit domeniu. 4 Semn onorific (premiu recompensa decoratzie etc.) cu care se recompenseaza un merit. 5 (Ilav) Cu ~ In mod exceptzional. 6 (Ial) Cu cinste. 7 (Inv) Consideratzie (1). 8 (Inv; ila) De ~iune De vaza Si: important. 9 Finetze sufleteasca. 10 Elegantza in infatzishare in comportament in limbaj etc.