DISPARÍTZIE disparitzii s. f. Faptul de a disparea. 1. Faptul de a nu mai (putea) fi vazut de a pieri (dinaintea ochilor). Disparitzia muntzilor in intunerec. BOGZA C. O. 281. 2. Pieire stingere; moarte. ◊ A fi pe cale (sau in curs) de disparitzie = a disparea incetul cu incetul. Gratzie mijloacelor de profilaxie moderna multe boli altadata endemice la noi in tzara sint astazi pe cale de disparitzie.