DIADÉMA diademe s. f. Podoaba in forma de coroana facuta din metal pretzios shi incrustata cu pietre scumpe purtata pe cap de suverani shi in reprezentarile plastice de anumite divinitatzi; podoaba purtata pe cap de femei la anumite ocazii. Avea un par castaniuinchis desigur foarte bogat fiindca Salomeea il impletea intro cununa groasa shil purta k pe o diadema. GALACTION O. I 627. O cum Rafael creata pe madona dumnezee Cu diademai de stele cu surisul blind vergin. EMINESCU O. I 30. Pe frunteai coronata cu o ingusta diadema se strecoara k un prepus de minie. ODOBESCU S. III 55. ◊ (Metaforic) TZieste mintea innorata sub a virstei diadema. MACEDONSKI O. I 274. Pronuntzat: dia. Varianta: (invechit) diadém (GALACTION O. I 242 ALECSANDRI P. I 165) s. n.