O definiție pentru deșelătură
Explicative DEX
deșelătúră sf [At: DR. V, 104 / Pl: ~ri / E: deșelat2 + -ură] 1 (Îvp) Deșelare1 (1). 2 (Pop; ccr) Cal bătrân și neputincios. 3 (Reg; fig) Casă ruinată.
Intrare: deșelătură
deșelătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||