DEZMORȚÍT, -Ă, dezmorțiți, -te, adj. 1. (Despre ființe, mai ales despre părțile corpului omenesc) Ieșit din amorțeală, trezit din toropeală. Primăvara, albinele dezmorțite își încep munca. 2. (Despre natură și despre elementele ei) Reînviat. Se simte ca un trunchi dezmorțit în primăvară. C. PETRESCU, Î. II 76. Pămîntul dezmorțit... Și de asprimea iernii simțindu-se ferit, De-o nouă-ntinerire ferice se pătrunde. ALECSANDRI, P. III 35.