DEZERȚIÚNE, dezerțiuni, s. f. (Franțuzism rar) Dezertare. Nu este oare mai probabil că, în fața dezerțiunii guvernului și a întregei armate... de la postul lor, spre a fugi peste hotare, acele puteri vor veni să facă împărțirea unei țări ce s-ar fi arătat incapabilă de a-și aparține sieși? ODOBESCU, S. III 411. – Pronunțat: -ți-u-.