optziuni
  • info

11 definitzii pentru desfatui

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DESFATUÍ desfatuiesc vb. IV. Tranz. (Rar) A sfatui pe cineva sa nu faca ceea ce avea de gand; a abate a opri de la... Pref. de + sfatui (dupa fr. déconseiller).

desfatui vt [At: VALIAN V. V: dis~ (ivr) ~sva~ / Pzi: ~ésc / E: des + sfatui] 1 (Irg) A sfatui pe cineva sa nu faca un anumit lucru. 2 (Pop; rar; c.i. un farmec o vraja) A dezlega.

DESFATUÍ desfatuiesc vb. IV. Tranz. (Rar) A sfatui pe cineva sa nu faca ceea ce avea de gand; a abate a opri de la... Des1 + sfatui (dupa fr. déconseiller).

DESFATUÍ desfatuiesc vb. IV. Tranz. (Rar) A sfatui (pe cineva) sa nu faca ceea ce avea de gind sa faca a sfatui sa faca altfel a abate a opri de la... (Pleonastic) Lau desfatuit sa nu mearga mai departe. SBIERA P. 55.

A DESFATUÍ ~iésc tranz. (persoane) A sfatui sa renuntze (la o intentzie); a disuada. [Sil. tui] /des + a sfatui

desfatuì v. a sfatui sa nu mai faca ceva.

*desfatuĭésc v. tr. (d. sfat). Deconsiliez despovatzuĭesc disuadez te sfatuĭesc sa facĭ altfel.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!desfatuí (a ~) (rar) (desfa/desfa) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. desfatuiésc imperf. 3 sg. desfatuiá; conj. prez. 3 sa desfatuiásca

desfatuí vb. (sil. mf. sfa) ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. desfatuiésc imperf. 3 sg. desfatuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. desfatuiásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DESFATUÍ vb. (inv.) a desconsilia a despovatzui a dezmanta. (La ~ sa procedeze asha cum intentziona.)

*DESFATUI vb. (inv.) a desconsilia a despovatzui a dezminta. (La ~ sa procedeze asha cum intentziona.)

Intrare: desfatui
  • silabatzie: des-fa-, de-sfa- info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desfatui
  • desfatuire
  • desfatuit
  • desfatuitu‑
  • desfatuind
  • desfatuindu‑
 singular plural
  • desfatuieshte
  • desfatuitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • desfatuiesc
 (sa)
  • desfatuiesc
  • desfatuiam
  • desfatuii
  • desfatuisem
a II-a (tu)
  • desfatuieshti
 (sa)
  • desfatuieshti
  • desfatuiai
  • desfatuishi
  • desfatuiseshi
a III-a (el, ea)
  • desfatuieshte
 (sa)
  • desfatuiasca
  • desfatuia
  • desfatui
  • desfatuise
plural I (noi)
  • desfatuim
 (sa)
  • desfatuim
  • desfatuiam
  • desfatuiram
  • desfatuiseram
  • desfatuisem
a II-a (voi)
  • desfatuitzi
 (sa)
  • desfatuitzi
  • desfatuiatzi
  • desfatuiratzi
  • desfatuiseratzi
  • desfatuisetzi
a III-a (ei, ele)
  • desfatuiesc
 (sa)
  • desfatuiasca
  • desfatuiau
  • desfatuira
  • desfatuisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

desfatui, desfatuiescverb

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.