DESCĂLECĂTOÁRE s. f. (Termen folosit de cronicari; azi arhaizant) Descălecare (2). (Atestat în forma descălicătoare) Cronică a întîmplărilor afundate în ceața de dinainte de descălicătoare. C. PETRESCU, R. DR. 40. De la descălicătoare... trăim ca în sînul lui Avram. ODOBESCU, S. III 218. – Variantă: descălicătoáre s. f.