DEPRESÍV, -Ă, depresivi, -e, adj. 1. Care provoacă starea de depresie neuropsihică sau scăderea tensiunii arteriale. 2. De depresie (II). 3. (Despre persoane) Înclinat spre tristețe, descurajare. – Din fr. dépressif.

depresiv, ~ă a [At: PARHON, B. 74 / Pl: ~i, ~e / E: fr dépressif] 1 Care provoacă starea de depresiune neuropsihică sau scăderea tensiunii arteriale. 2 De depresiune (3). 3 (D. persoane) Înclinat spre tristețe, descurajare.

DEPRESÍV, -Ă, depresivi, -e, adj. 1. Care provoacă starea de depresiune neuropsihică sau scăderea tensiunii arteriale. 2. De depresiune (II). 3. (Despre persoane) Înclinat spre tristețe, descurajare. – Din fr. dépressif.

DEPRESÍV, -Ă, depresivi, -e, adj. Care ține de depresiunea neuro-psihică, caracteristic depresiunii neuro-psihice.

DEPRESÍV, -Ă adj. În legătură cu o depresiune neuropsihică. ◊ (Med.) Sindrom asteno-depresiv = formă de astenie care se manifestă printr-o tristețe profundă și prin pierderea dorinței de viață. [< fr. dépressif].

DEPRESÍV, -Ă I. adj. 1. care provoacă depresiune (4); deprimant. 2. care provoacă scăderea tensiunii arteriale. II. adj., s. m. f. (cel) înclinat spre tristețe, spre descurajare. (< fr. dépressif)

DEPRESIV ~ă (~i, ~e) Care provoacă depresiune sau scădere a tensiunii arteriale. /<fr. dépressif

depresív (de-pre-) adj. m., pl. depresívi; f. depresívă, pl. depresíve

depresív adj. m. (sil. -pre-), pl. depresívi; f. sg. depresívă, pl. depresíve