DEPENDÉNTZA s. f. (cf. fr. dépendence): stare de subordonare lipsa de autonomie a unei unitatzi sintactice. ◊ ~ única: d. de un singur element regent. Astfel in exemplul „Usha se deschise... shi intra un om mic pricajit foarte chel” (T. Popovici) fiecare din cele trei adjective atribute este subordonat substantivului om; de asemenea in exemplul „Batranul ofta greu shi privi neguros spre oshtean” (M. Sadoveanu) adverbele greu shi neguros complemente circumstantziale de mod sunt subordonate verbelor predicate ofta shi respectiv privi. In exemplul „Moshneagul incepu sa se mishte pe lavitza lui” (I. Agarbiceanu) a doua propozitzie (completiva directa) depinde de prima care e regenta. ◊ ~ multípla: d. de doua sau mai multe elemente regente. Astfel in exemplul „Un cuvant sau un sfat bun este o dovada de prietenie” adjectivul atribut bun este subordonat atat substantivului un cuvant cat shi substantivului un sfat; de asemenea in exemplul „Vorbea shi gandea incet omul acesta” adverbul complement incet este subordonat atat verbului predicat vorbea cat shi verbului predicat gandea. In exemplul „A dorit shi a ajuns sa shtie astazi multe lucruri” a treia propozitzie depinde atat de prima propozitzie cat shi de a doua propozitzie (de aici shi interpretarea ei dubla: completiva directa in virtutea relatziei cu prima unde verbul predicat a dorit e un verb tranzitiv shi predicativa in virtutea relatziei cu a doua unde verbul a ajuns e un verb copulativ nepredicativ).