2 intrări
4 definiții
Explicative DEX
DEÓNTIC, -Ă I. adj. referitor la deontică; necesar, obligatoriu. II. s. f. disciplină care studiază aspectele logice și structurale ale formelor de gândire normative și imperative, precum și ale sistemelor de norme și obligații morale. (< germ. deontisch, /II/ Deontik)
Ortografice DOOM
deóntică s. f. (sil. de-on-), g.-d. art. deónticii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
+deontic (desp. de-on-) adj. m., pl. deontici; f. deontică, pl. deontice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
deóntic adj. m.(sil. de-on-), pl. deóntici; f. sg. deóntică, pl. deóntice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: deontică
deontică substantiv feminin
- silabație: de-on-
| substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: deontic
deontic adjectiv
- silabație: de-on-
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)