7 definiții pentru denticul
Explicative DEX
DENTÍCUL, denticule, s. n. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor. – Din fr. denticule.
DENTÍCUL, denticule, s. n. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor. – Din fr. denticule.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
dentícul sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr denticule] Element decorativ în relief, de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DENTÍCUL s.n. 1. Dinte foarte mic. 2. Element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. denticule].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DENTÍCUL s. n. 1. dinte foarte mic. 2. element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. (< fr. denticule)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DENTÍCUL ~e n. 1) Dinte foarte mic. 2) Element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. /<fr. denticule
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
dentícul s. n., pl. dentícule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dentícul s. n., pl. dentícule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
denticul, denticulesubstantiv neutru
- 1. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Dinte foarte mic. DN
etimologie:
- denticule DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.