demindá (d át) vb. A porunci a ordona. Creatzie ce pare artificiala shi care o gasim numai la Murnu (asha deminda Alcinou). Este formata pe baza fr. demander it. dimandare nu shtim daca pe baza vreunui imprumut mr. care nu ne este cunoscut. Totushi CandreaDens. 496 mentzioneaza pe dimindare care il considera reprezentant direct al lat.