dem¹- vz demo- corectată

dem² sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: eg, fr dem] (Gen) Cea mai mică formă de populație.

DEM- v. demo-.

DEM s.n. (Genet.) Cea mai mică formă de populație. [Pl. -me. / < fr., engl. dem < gr. demos – popor].

DEM¹ s. n. (biol.) asociație de indivizi apropiați, înrudiți taxonomic. (< fr., engl. dem)

DEM²(O)- elem. „popor, populație”. (< fr. dém/o/-, it. dem/o/-, cf. gr. demos)

DEM-, v. DEMO-. □ ~agog (v. -agog), s. m. și f., 1. Conducător al unei grupări democratice, în antichitate. 2. Persoană care caută să-și creeze popularitate prin discursuri emfatice, prin promisiuni mincinoase etc.; ~agogie (v. -agogie), s. f., metodă și atitudine politică de înșelare a poporului prin promisiuni ademenitoare; ~ecologie (v. eco-₁, v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul ecologic al structurii și dinamicii populațiilor.

-DEM „populație, grup de ființe”. ◊ gr. demos „popor” > fr. -deme, engl. id. > rom. -dem.