degresare sf [At: ORBONAȘ, MEC. 436 / Pl: ~sări / E: degresa] 1-4 Curățare a unor suprafețe, prin (frecare sau) spălare (de pete ori) de stratul de grăsime Si: degresaj (1-4), degresat¹ (1-4). 5-6 Scoatere a grăsimilor din alimente, în scopuri (dietetice sau) tehnologice Si: degresaj (5-6), degresat¹ (5-6).

DEGRESÁRE, degresări, s. f. Acțiunea de a degresa. 1. Îndepărtare a petelor de grăsime de pe suprafața unor piese. 2. Extragere a grăsimii dintr-un aliment gras în scopuri dietetice.

DEGRESÁRE s.f. Acțiunea de a degresa și rezultatul ei; degresaj. [< degresa].

degresa vt [At: ORBONAȘ, MEC. 153 / Pzi: ~séz / E: fr degraisser] 1-4 (C.i. suprafețe) A curăța prin (frecare sau) spălare (de petele ori) de stratul de grăsime. 5-6 (C.i. alimente) A face să nu mai conțină grăsime, în scopuri (dietetice sau) tehnologice.

DEGRESÁ, degresez, vb. I. Tranz. 1. A îndepărta petele de grăsime de pe suprafața unor obiecte. 2. A extrage grăsimea dintr-un aliment gras în scopuri dietetice.

DEGRESÁ vb. I. tr. A îndepărta petele de grăsime. ♦ A scoate grăsimea dintr-un aliment. [< fr. dégraisser].

DEGRESÁ vb. tr. 1. a îndepărta petele de grăsime de pe suprafața unor obiecte. 2. a extrage grăsimea dintr-un aliment. (< fr. dégraisser)

A DEGRESÁ ~éz tranz. 1) (haine) A curăța de petele de grăsime. 2) (alimente grase) A separa de grăsime (în scopuri dietetice). 3) tehn. (piese metalice) A curăța de grăsimi în vederea prelucrării ulterioare. /<fr. dégraisser

degresáre (de-gre-) s. f., g.-d. art. degresắrii; pl. degresắri

degresáre s. f. (sil. -gre-) → gresare

degresá (a ~) (de-gre-) vb., ind. prez. 3 degreseáză

degresá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. degreséz, 3 sg. și pl. degreseáză

DEGRESÁRE s. (TEHN.) degresaj. (~ unui aliment.)

DEGRESARE s. (TEHN.) degresaj. (~ unui aliment.)

degresa, degresez v. r. a consuma băuturi alcoolice.