DAINUÍ dainuiesc shi dainui vb. IV. Intranz. (Mai ales la pers. 3) A tzine un timp indelungat a se prelungi in timp; a dura a persista. Moara cea veche... shi acum dainuieshte. SADOVEANU O. I 405. Aceste petreceri dainuira pina dupa miezul noptzii. BOLINTINEANU O. 298. ♦ (Despre fiintze) A trai a vietzui a exista. SHio sa petrec in pace prin lumile de soare In careoi dainui? EMINESCU O. IV 39.