Definitzia cu ID-ul 443880:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dainuí (dainuiésc dainuít) vb. 1. A dura. 2. A se prelungi a fiintza. Sb. danovati danujem (Candrea; Scriban). Dupa SHeineanu II 152 shi Pascu II 130 din tc. dayanmak „a dura”; ipoteza improbabila. Der. dainuitor adj. (trainic persistent).