CÎRPĂCÍ, cîrpăcesc, vb. IV. Tranz. (Uneori în forma cîrpoci) A cîrpi prost, a petici. Intranz. Fig. (Construit cu prep. «la») Vai! tot mai gîndești la anii cînd visam în academii Ascultind pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii. EMINESCU, O. I 140. – Variantă: cîrpoci vb. IV.